Acest site web utilizează cookie-uri pentru a vă ajuta să aveți o experiență de navigare mai bună și în scopuri de publicitate, pentru a vă oferi un conținut personalizat după interesele și preferințele dvs. Pentru mai multe detalii despre cookie-urile utilizate pe acest site web și despre cum să dezactivați unele cookie-uri sau pe toate, vă rugăm să examinați Politica noastră privind Cookie-urile. Accept utilizarea cookie-urilor.
Acneea Vulgara
Conf. Dr. Daciana Branisteanu
Facultatea de Medicină - UMF “Gr. T. Popa” Iași
Director al Centrului de Dermatologie și Cosmetologie “Derma Lux” Iași.

       Acneea vulgară (acneea polimorfă juvenilă) este una dintre cele mai frecvente afecţiuni dermatologice, fiind o boală inflamatorie, polimorfă, cronică a foliculilor pilo-sebacei. Acneea afectează între 50% şi 95% dintre adolescenţi. Formele moderat-severe de acnee se regăsesc la 20% până la 35% din cazuri.

       Acneea apare cel mai frecvent la adolescenţi, în contextul creşterii secreţiei de androgeni din glandele adrenale şi gonade. Fiziopatologic, s-a constatat o dezordine androgendependentă a foliculior pilo-sebacei ca semn al unei sensibilități crescute a receptorilor pentru androgeni ai glandelor sebacee, dar fiziopatologia acneei ramane incomplet elucidata. Totuși 4 factori sunt în prezent recunoscuți: hipersecreţia şi hiperplazia sebacee, alterarea keratinizării la nivelul foliculului pilos, colonizarea cu Propionibacterium acnes, inflamaţia3. Studii recente au subliniat rolul radicalilor liberi, respectiv al dezechilibrului radicali liberi/enzime antioxidante în etiopatogenia acneei. S-a sugerat ca inflamaţia formelor severe de acnee este consecinţa unei reacţii de hipersensibilizare de tip IV la P. acnes2. P. acnes acţionează la nivelul receptorilor TLR 2 (toll-like receptor), stimulând secreţia de citokine IL6, IL8 ( de către keratinocitele foliculare) şi IL 8, IL12 (de către macrofage)1. Diagnosticul acneei este unul eminamente clinic, prin descrierea leziunilor caracteristice. Acneea afectează faţa (99% din cazuri), spatele (60% din cazuri) şi toracele anterior (15% din cazuri)1.

       Există 4 forme clinice de acnee: comedoniană, papulo-pustuloasă, conglobată / nodulo-chistică şi alte forme particulare [acnee fulminans, foliculite cu bacterii Gram-, acnee mecanică, acnee la ulei, acnee la clor, acnee la nou-născut şi la copil, acnee persistentă, uneori asociată cu endocrinopatii, etc.1.

       Determinarea severităţii acneei se poate face prin evaluarea aspectului clinic şi densităţii leziunilor sau prin estimarea gradului de afectare a calităţii vieţii pacientului.

       Impactul psihologic al bolii poate fi foarte mare, mai ales la adolescenţi (la care boala apare cel mai frecvent). O serie de factori pot influenţa evoluţia şi prognosticul bolii: istoric familial de acnee, evoluţia inflamaţiei, persistenţa tardivă a leziunilor, hipersecreţia seboreică, triggerii androgenici, localizarea pe trunchi a acneei, sechelele psihologice.

       Tratamentul acneei:

• este de lungă durată (luni sau chiar ani);

• trebuie să fie bine tolerat;

• trebuie adaptat stilului de viaţă al pacientului (convenabil ca formă de administrare, dar şi ca raport beneficiu/cost);

• succesul terapeutic şi stabilirea unei relații cordiale medic-pacient vor creşte complianţa şi aderenţa la terapie.

       La ora actuală, tratamentul acneei este complex, cu medicații topice și/sau sistemice, adaptate nevoilor fiecărui pacient în parte: benzoil peroxid, antibiotice, retinoizi, acid azelaic, medicaţie antiseboreică, medicaţie anti-androgenică, alfa-hidroxi acizi, nicotinamidă, etc.

       Acestea acţionează pe 4 căi principale: prin normalizarea secreţiei de sebum, prin eliminarea Propionibacterium acnes, prin efectul anti-inflamator şi prin manipularea hormonală4.

       Tratamentul “de atac” din formele severe de boală va fi urmat de un tratament de întreţinere de lungă durată, pentru prevenirea recidivelor.

       Produsele dermatocosmetice trebuie folosite în toate etapele tratamentului acneei vulgare, iniţial asociate cu medicaţia conventională, apoi singure, pe termen lung ca tratament de întreținere și prevenire a recurențelor1.



Referințe:

1.European Evidence-Based Guidelines For The Treatment Of Acne, JEADV VOL. 26, SUPPLEMENT 1 FEBR. 2012

2.FIZIOPATOLOGIE(G SARICI @AL, “Oxidative Stress In Acne Vulgaris”, JEADV, VOL 24, NR 7, JULY 2010

3.Bek-Thomsen, M.; Lomholt, H. B.; Kilian, M. (2008). “Acne is Not Associated with Yet-Uncultured Bacteria”. Journal of

Clinical Microbiology 46 (10): 3355–60. doi:10.1128/JCM.00799-08. PMC 2566126. PMID 18716234

4.Benner, Nicholas; Sammons, Dawn (2013). “Overview of the treatment of acne vulgaris”.